Relaţiile dintre Nomen Est Omen şi bibliotecă sunt, pe cât de reale, pe atât de active.
“Cartea s-a deschis la primul rând” – “Ziua bradului de noapte”, Dorin Liviu Zaharia (foto: Kari Nordmann)
Secolul marilor aventuri digitale ale cunoaşterii este “acompaniat” de un consum de hârtie fără precedent, în condiţiile în care înformaţia tipărită a pirdut considerabil teren în faţa celei virtuale. Precum în filmul lui Truffaut, Fahrenheit 451, cartea tinde să devină obiect “ilegal”. Nu ştim cum va arăta viitorul apropiat (în această privinţă), dar cartea, librăria şi biblioteca înseamnă pentru semnatar(i), forme aparte de conştiinţă ale materiei & spaţiului, dincolo de coordonatele fizico – chimice ale acestora. Relaţiile dintre Nomen Est Omen şi bibliotecă sunt, pe cât de reale, pe atât de active. Concertele susţinute în instituţiile legate de carte, reprezintă, pe lângă componenta culturală, o consecinţă logică a asocierii cu acest mod de organizare şi difuzare a informaţiei, fără facilităţile oferite de motoare de căutare, “căutări avansate” sau cuvinte cheie.
