Muzica este, sau ar trebui să fie, întotdeauna un prilej de bucurie. Cum în Evul Mediu oamenii trăiau clipa prezentă cu intensitate, sentimentele declanşate de muzica medievală ar trebui să fie mai sincere decât cele care ţin de gama delectărilor, să le spunem, moderne. Desigur, regula de trei simplă nu funcţionează în toate situaţiile, dar cel puţin cei din imagine, membrii formaţiei Nomen Est Omen, se bucură foarte mult de ceea ce fac, respectiv de interpretarea echivalentă cu păstrarea în viaţă a muzicii Evului Mediu, perioadă despre care Umberto Eco afirma că nu s-a încheiat încă. Lucrurile relevante îşi continuă, sub o formă sau alta, existenţa şi după închiderea capitolelor dedicate lor.