Unul dintre cele mai de impact sloganuri publicitare era, înainte de apariţia tehnologiei digitale în domeniul foto, colorata mâine-i gata!. Fotografii ambulanţi colindau plăjile, flancau podurile din Cişmigiu (pentru a da doar un exemplu), aduceau animale vii sau împăiate in situ şi amplasau la faţa locului panouri cu peisaje mai spectaculoase decât cadrele naturale însele; totul cu un singur scop: acela de a le vinde poze celor care doreau să imortalizeze momentul întâlnirii cu ei. Plata în avans, de pe o zi pe alta, după cum spunea şi mesajul comercial, era pe deplin compensată de culorile extrem de vii ale fotografiilor, potenţate de virajul în roşu, preferabil celui în verde. Nici un efort nu era însă prea mic raportat la faptul de a avea poza în care apăreai alături de cei dragi, făcută într-un timp şi loc în care te-ai simţit bine. În imaginea alăturată, postprocesată cu un plugin corespunzător tehnologiilor din anii ’70, Nomen Est Omen împreună cu Cavalerii (& Domniţele) de Mediaş “au luat poziţie” într-un festival medieval organizat, unde altundeva decât în Transilvania. După cum spunea şi Mary Hopkin în cântecul omonim, those were the days, my friends!