Costumbrismo şi Imaginismo sunt două curente distincte ale literaturii din Chile. Alăturarea lor în aceeaşi sintagmă nu ţine însă de acestea, ci mai degrabă de poezia lui Braulio Arenas sau, dacă cititorul doreşte, a lui Jorge Cáceres. Cert este că cele două cuvinte au “prieteni falşi” în limba română, respectiv “costum şi imagine”. Este adevărat că nu de puţine ori, publicul este mai interesat de veşminte decât de artişti (de unde şi proverbul “nu haina îl face pe om”) şi de imaginea scenică sau de ceea ce îşi imaginează, decât de ceea ce este relevant din punct de vedere cultural. Şi dacă am ajuns la imagine, în poza alăturată, intitulată în manieră Yves Klein, La Spécialisation de la Vitesse Pure et Stabilité, Mihai şi Esteban aduc un omagiu deopotrivă sonor şi suprarealist grupului La Mandrágora. Toba şi cimpoiul au avantajul de a se auzi în parade sau pieţe fără amplificare şi, după cum se ştie, pentru a te impune, chiar şi într-un festival medieval, este nevoie adeseori de decibeli.