Scurta disertaţie asupra muzicii elisabetane.
And therefore take the present time (foto: Sandu Ardelean)
La baza muzicii elisabetane se află ritmul constant şi polifonia, elemente care odată cu trecerea timpului aveau să se metamorfozeze în forme muzicale (mai) complexe. Cântecele erau compuse pe patru sau cinci linii melodice, care se întreţeseau într-un mod similar cu cel din muzica barocă. Caracteristica principală este încercarea de surprindere a stării de spirit şi a emoţiei momentului. În secolul al XVI-lea, muzica urma cinci direcţii principale: avem muzica sacră, de curte, populară, stradală şi de teatru. Nomen Est Mihai şi Lupus Marcel au readus pe străzile din Saxoburgum, precum menestrelii de odinioară, o serie de piese care îi încântau pe contemporanii lui Henry, ai Elizabeth-ei, pe spectatorii lui Shakespeare, Morley sau Dowland. După nota luată pe blockflote şi bătaia de tobă care urmează să vină, în momentul în care a fost făcută poza, piesa interpretată ar putea fi Green Sleeves, In Spring Time sau The Kynges Balade.
