În 2015, ne-am întâlnit în cadrul unui festival de gen de la Sibiu cu vechii şi noii prieteni de la Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte, un grup de actori pentru care viaţa de zi cu zi şi cea artistică reprezintă un tot unitar. Pe Liviu Cheloiu îmi aduc aminte că îl cunoscusem la Sighişoara, cu 20 de ani înainte de momentul de la Sibiu, când am făcut muzica live a unui spectacol susţinut cu Teatrul Ariel din Râmnicu Vâlcea. Ambele evenimente menţionate s-au desfăşurat în stradă, cea mai universală scenă cu putinţă. Instrumentele de percuţie din poză au fost împrumutate de (la) Nomen Est Omen.