Festivalul Medieval Sighişoara – două decenii de existenţă.
Festivalul Medieval de la Sighişoara, indiferent de numele exact pe care îl poartă de la an la an în funcţie de organizatori şi de alţi factor conjuncturali, reprezintă cu totul altceva decât au estimat şi dorit iniţial cei care contribuiau activ la apariţia şi dezvoltarea sa în timp. Fiecare participant are propria versiune asupra celor întâmplate din punct de vedere artistic sau antropologic în cetate. Rezultanta este un fenomen unic în România şi (prin particularităţile de rigoare; în nici un caz prin spectaculozitate sau valoare), în întreaga lume. Atmosfera post hippie a primelor ediţii, deloc mimetică, nu a avut nimic în comun cu Woodstock-ul, cu nici un stock, în general vorbind, sau cu gathering-urile Rainbow de mai târziu. Spiritul de libertate şi diversitate de atunci se mai păstrează încă, în ciuda faptului că schimbările din cele două decenii de existenţă ale manifestării întrec orice imaginaţie. O poză din 1996, descoperită în arhiva Nomen Est Omen, i-a surprins pe Laurenţiu Fratoştiţeanu, Rodica Haţegan, Mihai Plămădeală şi Gabriela Munteanu cântând pe latura de sud a bisericii mănăstirii dominicane din Sighişoara, în faţa unui public despre care protagoniştii îşi amintesc că era preponderent îmbrăcat în ii şi avea flori în păr.