Deschiderea “cu torţe” a festivalurilor medievale este extrem de spectaculoasă. Cei care le poartă trebuie să fie atenţi la vânt, la părul lor şi al celor din jur, dar şi la starea flăcărilor, pentru că nimic nu este mai trist decât o torţă stinsă, aflată încă în procesiune. Brichetele care apar la timpul şi locul potrivit şi combustibilul la purtător rezolvă însă orice posibilă problemă de continuitate. În privinţa focului interior, acesta poate fi alimentat doar prin pasiune, capitol la care cei implicaţi în acţiuni de reenactement stau întotdeauna bine.