Luminile rampei sunt pentru muzicieni sursă de adrenalină, trairile fiind similare cu cele ale amatorilor de sporturi extreme.

---

Pentru cei care fac sporturi extreme, viaţa în afara riscului nu poate concura cu trăirile din timpul acţiunii. Acelaşi lucru se poate spune şi despre muzicieni, cu menţiunea că adrenalina îşi are ca sursă, în acest din urmă caz, prestaţia live. Publicul larg scanează cu competenţă scenele şi pe cei care le calcă, hotărând în doar câteva momente cum stau lucrurile. Pentru cei care cântă, problemele se pun în cu totul alţi termeni, deoarece evoluţia lor ţine de factori invizibili din afară. Dispoziţia monitoarelor, lungimea cablurilor, zonele de microfonie, stativele telescopice blocate prin folosirea benzii adezive pe post de şuruburi reglabile şi multe alte incidente perceptibile doar de insideri determină forma finală a show-ului. Cel mai romantic moment pentru cititorii de partituri este acela în care se aprind luminile frontale şi notele dispar în umbră, mai ceva ca la o eclipsă totală de soare. Pentru Nomen Est Omen, “luminile rampei“ sunt pe locul trei în topul belelelor, după prestaţiile unor sunetişti  rafinaţi şi fenomenele meteo potrivnice, în cazul turneelor open.