Nomen Est Omen, Huniadi Cantores şi Grafic reuniţi la Alba Iulia.
S-au aflat la Alba Iulia, în timpul Zilelor Oraşului, ediţia 2009, treisprezece muzicieni, femei şi bărbaţi, stăpâniţi deopotrivă de acelaşi sentiment faţă de Evul Mediu şi Renaştere, toţi înzestraţi cu energia de a promova muzica de cameră în spaţii publice (adeseori neconvenţionale), îndeajuns de oneşti între ei pentru a nu se bârfi fără motive întemeiate, suficient de abili încât să treacă peste ce-i desparte şi să facă apel la ceea ce-i uneşte, dotaţi cu capacitatea de a ignora confuzia culturală a unora şi concurenţa neloială a altora, extrem de norocoşi încât să trăiască şi să se exprime profesional în România, la cumpăna dintre milenii. În sfârşit, pentru a nu priva acestă descriere (evident satirică şi deloc maliţioasă) de modelul sinoptic pe care l-a parafrazat, Istoria celor treisprezece, de Balzac, aceşti treisprezece oameni sunt astăzi atât de faimoşi, încât nu-i chip să scape de simpatia maselor şi mai ales a angajatorilor, nici pe străzi lăturalnice. Nomen Est Omen, Grafic şi Huniadi Cantores au luat cu acea ocazie poziţie, de la Alba până la Iulia, într-o poză de arhivă personală.