O serie de schimbări ale raporturilor dintre părţi au determinat faptul ca la încheierea lucrărilor de postprocesare a sunetului şi masterizării albumului de 60 de minute, D’Un Chateau L’Autre, interesele studioului, ca prestator de servicii, agenţiei de impresariat artistic care îşi asumase obligaţiile (şi drepturile) de producător şi formaţiei să nu mai coincidă. Statutul juridic al materialului sonor imprimat de Nomen Est Omen în toamna lui 1998 a rămas incert, fapt amplificat la un moment dat de declararea pierderii din baza de date a proiectului. Tranzacţia ulterioară a device-urilor pe care fusese imprimat albumul, odată cu studioul şi firma, părea să parafeze pierderea definitivă a pieselor, de fapt a muncii prestate de studio şi interpreţi. Totuşi materialele au apărut la un moment dat, într-o variantă stereo decentă, mult mai bună calitativ decât versiunea mono aflată anterior în circulaţie. Producătorul TV Doru Ionescu (Remix, Timpul chitarelor electrice) care realizase o serie de interviuri, emisiuni şi un clip cu formaţia, a intrat în posesia materialului postprocesat şi l-a restituit lui Mihai Plămădeală. Fără drepturile legale sau etice de editare oficială a albumului, Nomen Est Omen, într-o componenţă parţial modificată, a folosit filele sonore doar ca demo, operând totodată o împărţire tematică a pieselor, după cum fusese gândită iniţial suita de două CD-uri. Albumul Omina Prima a primit aşadar titlu, patruzeci de minute de muzică, o copertă şi a beneficiat de un play list logic în 1999. Este primul material Nomen Est Omen care iese de sub egida lo fi, dar care rămâne în underground. Principala dorinţă a formaţiei a fost ca, în absenţa câştigurilor rezultate din drepturi de autor, piesele să fie atribuite măcar celor care le-au interpretat.