La baza acestui album stă sponsorizarea de către o firmă locală pentru un concert susţinut în Iaşi, în martie 1997, la Casa Studenţilor. Pentru eveniment a fost angajat un inginer de sunet, Jănică Afloarei, recomandat profesional ca fost membru la un moment dat al cunoscutei formaţii Progresiv TM, care deţinea echipament pentru amplificare şi imprimare (pe canale), parţial digital. Concertul, intens mediatizat pe canalele media ale oraşului, a beneficiat de un numeros public şi atmosferă pe măsură, fapt dealtfel anticipat, care a şi generat ideea imprimării albumului. O pană de curent de câteva secunde în timpul aplauzelor de final a dus la pierderea întregului material, care nu fusese salvat pe parcursul concertului şi nu era protejat de vreun sistem Uninterruptible Power Supply. Obligaţiile părţilor, incluzând producerea albumului, ca şi rezolvarea pe cale amiabilă a eventualelor diferende, precum şi cumpărarea (negociată a) unui pachet de sonorizare + imprimare au condus spre o soluţie inedită: repetarea concertului. Acesta a fost resusţinut o noapte mai târziu, fără public, într-un spaţiu (total) neconvenţional: depozitul alimentar en-gros al firmei sponsor. La vremea respectivă acest amănunt semnificativ trebuia să fie un secret, care şi-a pierdut odată cu trecerea timpului relevanţa. Au rămas regretele formaţiei că spiritul acelui concert (pierdut din motive de forţă majoră & neglijenţă) nu a cunoscut editarea dorită. Varianta “de depozit” este mai mult decât în regulă, dar albumul, deplin asumat, a fost tratat cu răceală de insideri. Acest fapt a însemnat difuzarea limitată a casetei, ruperea oricărei relaţii cu inginerul de sunet şi încetarea sponsorizării de către firma ieşeană. Formaţia nu a agreat nici coperta propusă de grafician, pe care a acceptat-o însă ca atare, considerând-o ideală pentru modul în care decursese întreg proiectul.