Pentru a suna de la onorabil în sus în concert, este nevoie de mult mai multă muncă decât îşi pot imagina cei din afara branşei. Într-o formaţie, pregătirea individuală reprezintă doar o condiţie necesară, nu şi suficientă pentru ca lucrurile să iasă bine. Este nevoie de un tip iraţional de comunicare, ce nu poate fi stabilit decât prin faptul de a cânta împreună cu cei în cauză. Acesta este motivul pentru care fiecare muzician este deopotrivă un personaj şi o resursă în genul pe care îl abordează, cu atât mai mult cu cât genul este de nişă. Din motivul mai sus menţionat, componenţele formaţiilor medievale se mai schimbă, dar oamenii sunt, în principiu, aceiaşi. De repetiţii, însă, nu scapă nimeni, ca de altfel nici de moarte şi de fisc, pentru a parafraza celebrul proverb anglo-american. Vestea bună este că repetiţiile pot fi foarte plăcute pentru cei pasionaţi. Poza de mai sus a fost făcută în 2017, în sala de repetiţii a formaţiei Nomen Est Omen, din strada Calderon, Bucureşti. Sesiunile de lucru cu Marcel şi Cristi sunt, într-adevăr, prolifice. Ne amintim că, în mai mai puţin de 20 de ore de sală, am pus pe picioare repertoriul pentru turneul intreprins în China în acel an.