Astăzi, dormitorul şi intimitatea somnului reprezintă ceva banal. În Evul Mediu lucrurile stăteau însă cu totul altfel. Ţăranii dormeau pe jos, pe saltele subţiri de fân sau muşchi de turbă. În anotimpul rece, încălzirea se asigura prin focuri întreţinute în vetre aflate în mijlocul camerei. Până la incendii era un singur pas şi acela extrem de mic. Nobilii, negustorii sau orăşenii bogaţi îşi puteau permite condiţii mai bune pentru dormit, respectiv paturi cu baldachin, saltea, cearșafuri şi pături. Somptuoase și impresionante, paturile ocupau poziția proeminentă în ceea ce astăzi am numi camere de zi. Evident, conceptul de dormitor nu exista. Concepute pentru întreaga familie, paturile aveau adeseori mari dimensiuni. Oaspeților li se ofereau locuri în paturi comune, aflate lângă şeminee ori sobe, în care dormeau îmbrăcaţi în ţinutele de vizită.

Patul a fost cea mai scumpă piesă de mobilier, fiind adeseori menționat în testamente.  Păduchii, purecii şi gândacii îşi aveau locul lor legitim în arsenalul destinat somnului, iar oamenii acceptau această stare de fapt ca pe un aspect normal şi inevitabil al vieţii. Chiar şi camerele regale erau populate de micii vizitatori. Cartea lui A. Roger Ekirch, At Day’s Close: Night in Times Past descrie în mod sistematic şi exhaustiv cum, cât şi în ce fel se dormea în trecut (în cazul care ne interesează, în Evul Mediu şi Renaştere).

În fine, într-un extrem de interesant articol, Danièle Cybulskie aduce în discuţie povestea Frumoasei din Pădurea Adormită în forma sa originală. Este vorba despre romanul fluviu Perceforest din secolul al XIV-lea, în care frumoasa prinţesă Zellandine şi cavalerul Troylus sunt eroii unei intrigi cu un puternic caracter sexual şi metafizic. Varianta light animată de Walt Disney şi cunoscută la scară planetară,  a preluat o parte din poveste şi a eludat total problematica de fond.

Pentru a reveni la “somnul” care a inspirat rândurile de faţă, fetele din imaginea de mai sus, dansatoare de la grupul Nosa din Bistriţa, au fost surprinse în pauza de prânz a Festivalului Medieval din Târgu Neamţ, ediţia 2015, cu ajutorul unui teleobiectiv Canon EF 70-200mm f/4L USM, de la vreo 40 de metri, de pe scena unde Nomen Est Omen îşi desfăşura sesiunea de reglare a sunetului. Ne amintim, în momentul scrierii acestor rânduri, când sunt – 15 C, că poza la care ne referim a fost făcută într-una dintre acele zile călduroase şi umede, în care umbra copacilor, eventual berea rece sunt cei mai buni prieteni ai omului.

Nomen Est Omen în concert la Târgu Neamţ: