Cârnatul este una dintre cele mai vechi mâncăruri.
Qui salscius odit, homines odit (foto: Anca Dobre)
Cârnatul este unul dintre cele mai vechi produse alimentare derivate din carne. Atestat pe teritoriul Chinei încă din 589 înainte de Hristos, un secol mai târziu era deja inclus în alimentaţie pe scară largă în bazinul Mediteranei, fiind pentru prima oară ȋn Europa consemnat la Lucania, localitate italiană cunoscută actualmente sub numele de Basilicata. Chiar dacă în secolul IV, Biserica a interzis consumul de cârnaţi, asociat cu ritualile păgâne sau la începutul secolului X, împăratul bizantin Leon VI Înţeleptul, fiul lui Mihail III Beţivul, a interzis producerea lor datorită numeroaselor cazuri de intoxicaţii, salscius, după denumirea latină, aveau să câştige partida în perspectivă istorică, diversificându-se spectaculos de la producător la producător. În Finlanda, tipul de produs poarta numele mustamakkara, şi este preparat din carne şi sânge. Ca aspect aduce cu versiunea poloneză, bratwurst. România se poate lăuda cu pleşcoii, dar această renumită omologare europeană nedreptăţeşte numeroase alte sortimente, la fel de bune, dacă nu cumva mai savuroase, toate avându-l în spate pe bietul Ghiţă, după cum este supranumit porcul naţional, care îşi oferă de mii de ani carnea, grăsimea şi maţele pentru a contribui la spiritul Crăciunului pe meleagurile noastre. În Franţa, saucissons sunt unele dintre cele mai populare forme de carne conservată prin uscare, cu numeroase variaţii în funcţie de regiune. Aceştia conţin în principal carne de porc amestecată cu sare, vin şi diverse alte băuturi alcoolice. Spaţiul german a diversificat însă cel mai spectaculos ideea de cârnat şi garnitură a sa. Milzwurst, din zona München-ului, de exemplu, făcut din splină, se asociază cu piure de cartofi, maioneză şi lămâie. Dintre cârnaţii nemţeşti, cei mai cunoscuţi sunt bratwurste, bockwurste, knackwurste, rindswurste sau frankfurters. Nomen Est Omen a capturat poza de mai sus în Frankfurt, într-o piaţă în care vinul fiert, turta dulce, castanele şi produsele din carne au pus stăpânire olfactivă pe întreaga atmosferă, în perioada sărbătorilor de iarnă.
